Adrenaline Rush

Being human is just a relative prejudice.

Ideile astea schizofrenico-acustico-lingurioase de "Dupa blogurile gri sta Vasile Alecsandri" chiar imi plac, insa personalitatea unitara a stomacului meu repulseaza intr'un mod complet vomitoriu. Insa am sa incetez prematur cu problemele mele general-existentiale si am sa continui cu probleme specific-existentiale(pentru ca vreau, pentru ca pot si pentru ca am blog): Apropo de blog, m'am decis ca aceasta intaie postare sa fie cu totul banala, asa ca am ales ca tema acestui articol nimic mai clişeic decat Teamwork, Echipa, Lucrul in echipa, Statul in Echipa, Sexul in Echipa, ETC.

Imi place sa cred ca suntem cu totii[toti 6 miliarde] de acord cand spun ca singurele lucruri care poti sa le faci singur e sa excrementezi si sa te masturbezi, insa luand in considerare rata de accelerare a procesului tehnologic, in scurt timp banuiesc ca nu va mai fi nevoie de aceste lucruri, asadar voi considera in randurile ce urmeaza aceste 2 actiuni cantitati neglijabile. Imi place de asemenea sa cred ca suntem cu totii de acord ca supereroii au minim o iubita, un sidekick, si o bunica/matusa, dar asta e o poveste ce'mi deraiaza de la ideea principala. Fac parte dintr'o organizatie non-guvernamentala(adica nu platim impozit, HAH!) de ceva timp de'acum, si ca orice organizatie, este ..organizata si pune foarte mult accent pe tema acestei scrieri, mai sus mentionata. Nu imi place sa lucrez/stau/ma_distrez/fac_sex singur, mi se pare completely boring, desi cateodata e nevoie si de putina singuratate, macar pentru a respecta tendinta general-sociala. Pana acum, am fost parte a 14 echipe(in mare parte succesiv, dar sunt si cazuri exceptionale de alternanta sau biamabilitate sociala sau chiar financiara). Cu toate acestea, nu am inteles <<adevarata putere a echipei>>[expresie clişeica] pana la cel mai recent exemplu(nu am sa il dau, doar am sa balivernez pe seama acestuia). E adevarat ca cu totii[aceeasi toti 6 miliarde] avem, sau vom avea hopefully, slujbe in care facem diferite sarcini in echipa, sau facem sarcini diferite care, puse cap la cap cu munca celorlalti colegi rezulta un cacat destul de frumos imbracat. Insa in cazurile anterior mentionate principalul scop pentru care facem acele actiuni e motivatia financiara. SUPER! Insa nimanui nu ii place in totalitate ceea ce face, si uite de asta se trezesc poponauti militanti pentru oprirea razboiului sau salvarea balenelor[cateodata chiar galatene], crezand ca pacea si ecologia va aduce fericirea pe nostrul drag pamant. CACAT! ..si atat, nu am chef sa fabulez despre cat de plictisitoare mi se pare utopia lipsita de Iraq, Afganistan, Cernobyl sau Hiroshima, cel putin nu acum.

Cum spuneam, despre organizatia asta organizata. De curand am facut parte dintr'o echipa <<de oameni, cu oameni, pentru oameni>>[ expresie clişeica]. Am intrat in aceasta echipa dintr'o nevoie relativa de invatare perpetua, insa am iesit din aceasta echipa ..de fapt inca nu am iesit ..vreodata. Pe parcurs, am realizat ca scopul meu initial este, de fapt, pueril si insuficient pentru exploatarea tuturor resurselor disponibilizate de catre aceeasi echipa. Am descoperit mult mai mult decat blocuri de granit in forma de oameni si sarcini cioplitoare. Am descoperit <<prieteni constiinciosi si cunostinte prietenoase>>[expresie clişeica]. Insa cel mai important, am descoperit pe sine oglindindu'ma in minti lucide imprejuratoare. Cand ajungi sa faci lucruri, gen integrale la mate, si sa ti se para distractiv sa le faci, atunci stii ca ai ajuns in punctul in care esti in echipa(sau esti "pe zona", citand din expresiile unui anumit grup social/muzical).

Okay toate bune si frumoase si incepe sa devina utopic(=boring). Insa punctul la care astept de 2 tigari sa ajung e conceptul de "stat in stat". Si nu, nu ma refer la a sta jos intr'un stat pe jos mai mare. E vorba de principiul de anihilare populista a ordinii interioare, care usor usor se transforma intr'o latenta conflictuala. E uman sa se intample asta, sunt constient. In schimb in momente de genul asta imi vine sa behai si sa imi creasca pene pe spate. In speranta ca a existat ceva ce a sunat a logica umana, doresc sa inchei intr'un mod in care sa afirm ca imi lipsesc puncte la diferite skilluri sociale/profesionale/personale/normale. Ba chiar imi lipsesc puncte si la skillul reprezentativ greutatii. Fumez, beau cafea multa, beau, ma dor rinichii, ma pish calciu, mananc putin, dorm insuficient, sunt zgarcit, sunt confuz, imi place sa ma plang(am blog, duh!) si inca nu stiu daca sa beau o bere sau sa ies cu masina. Si cu toate aceste smiorcaieli care probabil vor reprezenta un setback dpdv popular, sunt fericit, al dracului de fericit, cu mine si cu oamenii care ii am in prezent in jurul meu. Si pentru asta vreau sa mentionez un cel mai imens de mare MULTUMESC!, lucru pentru care inca nu am curajul, vointa si delasarea necesara sa il spun in gura mare fara sa plang ca o domnisoara grasa si virgina la 24 de ani.